care se aruncă în gol din dragoste
pentru restul zilei când zbura printre dinți
teama de a nu se împiedica
în vânt

scările trecute prin amintirea fugarului nu au fost niciodată
urcate cu adevărat
doar promise
în roata prelinsă
printre ridurile castelului de nisip
și cu toate astea
treptele sunt aruncate până în măduva cimentului
din care au fost construite nașterile inverse și femeile din plastic
în care ne aruncăm dorințele nocturne

dar
nu am însemnat niciodată oameni în poemul acesta
doar însusuri
și înjosuri
sângeroase